Hipertensiunea arteriala

Ce este hipertensiune arteriala (HTA)? Hipertensiunea arteriala (HTA) este cea mai frecvent intalnita afectiune cardiovasculara, incidenta acesteia in tarile industrializate fiind de aproximativ 20%. In Romania aproximativ 40% din populatia adulta sufera de hipertensiune arteriala si se apreciaza ca numarul total al hipertensivilor depaseste 5 milioane.

HTA se defineste ca o crestere persistenta a TA sistolice peste 140mmHg, respectiv a TA diastolice peste 90 mmHg. Cu toate acestea, valorile optime ale TA sunt considerate a fi sub 120/80mmHg. Trebuie mentionat faptul ca tensiunea arteriala variaza semnificativ pe parcursul zilei (se pot inregistra variatii semnificative si in decursul a catorva minute), putand depasi in mod fiziologic valorile limita in caz de efort fizic intens, emotii etc. insa cu revenirea la valorile normale dupa cateva minute de repaus. Vorbim de hipertensiune arteriala in cazul in care valorile TA se mentin crescute si in afara unor astfel de evenimente, fara a reveni la valorile normale.

Clasificarea hipertensiunii arteriale in functie de valori (mmHg)

Categorie

Sistolica Diastolica

Optima

Normala

Normala inalta

Hipertensiune gradul I

Hipertensiune gradul II

Hipertensiune gradul III

Hipertensiune sistolica izolata

<120 si <80

120 – 129 si/sau 80 – 84

130 – 139 si/sau 85 – 89

140 – 159 si/sau 90 – 99

160 – 179 si/sau 100 – 109

>180 si/sau >110

>140 si/sau >90

Care sunt cauzele hipertensiunii arteriale? Mecanismele de producere ale hipertensiunii arteriale sunt complexe si in marea majoritate a cazurilor nu se poate realiza o delimitare precisa a facorilor cauzali. In aproximativ 5% dintre cazuri, HTA apare secundar unor afectiuni bine precizate (de origine renala, renovasculara, endocrina, medicamentoasa, hematologica etc.), afectiuni care adesea se diagnosticheaza in cursul evaluarii hipertensiunii arteriale. Termenul folosit este de hipertensiune arteriala secundara. Acest aspect este deosebit de important, pe de o parte datorita depistarii si tratamentului acestor afectiuni, iar pe de alta parte datorita controlului eficient al valorilor tensiunii arteriale dupa tratamentul corespunzator al afectiunii de baza. In restul de 95% dintre cazuri nu se depisteaza o cauza specifica, referindu-ne in cazul acesta la hipertensiune arteriala esentiala. Obiectivul in acest caz este de aplicare a tuturor masurilor necesare (atat igieno-dietetice cat si medicamentoase) in scopul normalizarii valorilor TA.

De ce este periculoasa hipertensiunea arteriala? O crestere persistenta a valorilor TA se coreleaza cu cresterea riscului cardiovascular si duce la doua consecinte majore: suprasolicitarea inimii si imbatranirea vaselor sangvine, prin ingrosarea si rigidizarea peretilor acestora. La nivel cardiac se produce initial o adaptare, manifestata prin ingrosarea muschiului cardiac (hipertrofie miocardica), ce reuseste sa compenseze o perioada destul de lunga cresterea TA. In stadiile avansate se produce dilatarea cavitatilor inimii, cu aparitia fenomenelor de insuficienta cardiaca – oboseala marcata, dispneea (lipsa de aer), edeme la nivelul membrelor inferioare etc. Infarctul miocardic acut reprezita o alta complicatie majora a hipertensiunii arteriale la nivelul inimii (vezi Cardiopatia ischemica). O crestere brusca a TA poate duce la aparitia unui accident vascular cerebral, insa si valori crescute ale TA pe termen lung se insotesc de acest risc. La nivelul rinichilor, hipertensiunea arteriala poate determina modificari importante, ce pot conduce la insuficienta renala.

Cum de trateaza hipertensiunea arteriala?In primul rand prin dieta (link). Reduceti cantitatea de sare (clorura de sodiu) din alimentatia dumneavoastra. Scaderea cantitatii de sare din alimentatie are ca efect reducerea TA si o eficacitate superioara a medicatiei antihipertensive. Primul pas se refera la neadaugarea sarii in mancare si la renuntarea la alimentele foarte sarate (ex. telemea, cascaval, muraturi, conserve etc.). In majoritatea cazurilor, aceasta restrictie, impreuna cu un tratament medicamentos adecvat, sunt masuri suficiente pentru obtinerea controlului valorilor tensiunii arteriale. In cazuri mai grave (valori TA mari, rezistente la tratament) se poate impune o restrictie mai severa a consumului de sare. Renuntarea la fumat are efecte benefice inca din primele minute, fumatul unei tigari fiind asociat cu cresterea TA si frecventei cardiace. Pe termen lung, fumatul se asociaza cu risc crescut de cardiopatie ischemica, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, arteriopatie cronica obliteranta, BPOC, cancer pulmonar etc.). Scaderea in greutate se coreleaza cu reducerea TA. O greutate corporala crescuta se asociaza adesea cu hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, dislipidemii, toate aceste afectiuni ducand la cresterea riscului cardiovascular. Efortul fizic regulat are un rol dovedit de protectie cardiovasculara. Efectuarea a cel putin 30 de minute de miscare pe zi duce la reducerea TA, scaderea in greutate, reducerea grasimilor din sange, scaderea glicemiei etc. Tipul de efort fizic este individualizat fiecarui pacient, dar in general se recomanda efortul fizic moderat (mersul pe jos in ritm mai alert, alergari usoare, eventuat mersul pe bicicleta pe teren plat sau inotul, in functie de caz).

Medicamentele cele mai frecvent utilizate in tratamentul HTA sunt:

  • Diureticele (furosemid, hidroclorotiazida, indapamid, spironolactona) – cresc volumul urinar si eliminarea de sodiu (important in aparitia hipertensiunii). Se impune administrarea cu prudenta la pacientii cu guta, hipopotasemii.

  • Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) (captopril, enalapril, ramipril, perindopril, quinapril, zofenopril, benazepril etc) sunt medicamente ce actioneaza prin vasodilatare predominant arteriala, cu scaderea consecutiva a TA. Pe langa scaderea tensiunii arteriale, IECA au numeroase utilizari in tratmentul insuficientei cardiace, cardiopatiei ischemice, infarctului miocardic acut, nefropatiei diabetice etc. Se contraindica in sarcina, in prezenta hiperkalemiei, a stenozei bilaterale de artere renale sau a reactiilor alergice la IECA.

  • Sartanii (losartan, valsartan, telmisartan, irbesartan, olmesartan) au mecanism de actiune si indicatii asemanatoare inhibitorilor enzimei de conversie. Pot reprezenta o alternativa la IECA in cazul aparitiei reactiilor adverse (tuse, angioedem). Au aceleasi contraindicatii a si acestia.

  • Betablocantele (metoprolol, bisoprolol, carvedilol, nebivolol, betaxolol etc.) sunt folosite atat in tratamentul HTA cat si a altor afectiui (cardiopatia ischemica, infacrtul miocardic acut, insuficienta cardiaca, cardiomiopatii etc). Ele actioneaza prin scaderea efectelor stimularii simpatice la nivelul inimii, avand ca efect scaderea frecventei si contractilitatii cardiace. Sunt contraindicate la pacientii cu afectiuni pulmonare severe (ex. astm bronsic, BPOC in stadiu avansat), tulburari de conducere etc.

  • Blocantii canalelor de calciu (nefedipina, amlodipina, felodipina, verapamil, diltiazem) actioneaza prin vasodilatatie predominant arteriala, dar si venoasa. Sunt folosite si in tratamentul cardiopatiei ischemice si, uneori, sunt preferate la pacientii cu afectiuni pulmonare cronice.

  • Alte medicamente antihipertensive (alfa-blocantii, medicamente cu actiune centrala) sunt utilizate mult mai rar, in general in cazuri de hipertensiune rezistenta la celelalte clase de medicamente.

ATENTIE! Tratamentul hipertensiunii arteriale (la fel ca si tratamentul altor afectiuni cardiace) este individualizat fiecarui pacient. Tratamentul potrivit pentru dumneavoastra probabil nu va fi de folos altei persoane si administrarea lui poate fi periculoasa. Consultati intotdeauna medicul in vederea stabilirii unui tratament corespunzator.