Boala arteriala carotidiana si vertebrala

Accidentele vasculare cerebrale (AVC) reprezinta prima cauza de handicap si respectiv a treia cauza de deces dupa cardiopatia ischemica si bolile neoplazice in SUA.

Peste jumatate dintre AVC apar ca urmare a afectarii aterosclerotice a arterelor carotide extracraniene. Aceasta se produce prin depunerea de colesterol la nivelul peretilor arterelor carotide (proces asemanator afectarii arterelor coronare)(link), cu aparitia de stenoze sau chiar ocluzii ale acestora. In acelasi timp, embolizarea unor fragmente de placa de aterom poate duce la ocluzia unor artere distale, cu calibru mai mic.
Mentionam ca irigatia creierului se produce prin cele doua artere carotide interne si cele doua artere vertebrale, care se unesc la baza creierului formand poligonul lui Willis.

Principalele forme de prezentare a afectiunilor cerebrovasculare sunt:
Accidentul vascular cerebral (AVC) – fie ca este ischemic sau hemoragic, se manifesta prin instalarea rapida si persistenta (peste 24 ore) a semnelor de deficit neurologic. Acestea pot fi reprezentate de hemipareza (paralizie localizata la nivelul unei jumatati a corpului) sau paralizii cu diverse localizari, afazie (tulburari de vorbire si/sau intelegere), tulburari de echilibru, coma etc.
Atacul ischemic tranzitor (AIT) – cu instalarea acuta a semnelor de deficit neurologic, insa cu remiterea acestora sub 24 ore.
Dementa aterosclerotica – se refera la deteriorarea progresiva a unui intelect anterior normal, pe fondul unor episoade repetate de ischemie cerebrala, infarct sau hemoragie cerebrala.
Statisticile demonstreaza ca, in randul pacientilor care au suferit un AIT, pana la 5% vor dezvolta un AVC in urmatoarele 30 de zile, iar pana la 25% vor suferi un AIT sau AVC in curs de un an.
Din acest punct de vedere, diagnosticarea precoce si tratamentul adecvat al bolii carotidiene aterosclerotice prezinta o importanta deosebita.
Diagnosticul poate fi sugerat de istoricul pacientului (prezenta unui AVC, AIT sau a simptomelor sugestive), de examenul clinic (ex. decelarea unor sufluri la auscultatia arterelor carotide) si este confirmat prin metode imagistice:
Ultrasonografia doppler – foloseste vitezele fluxului sangvin pentru estimarea severitatii stenozelor. Este o metoda neinvaziva.
Angiografia CT si RMN – de asemenea metode neinvazive, presupun utilizarea unei substante de contrast. Ofera imagini detaliate, cu vizualizarea poligonului Willis.
Angiografia clasica – metoda invaziva, cu utilizarea unei substante de contrast.
Angiografia cu substractie digitala – reprezinta standardul de aur pentru diagnosticarea afectiunilor vascuare de la nivelul arcului aortic, vaselor cervicale si vertebrale.

Tratamentul bolii arteriale carotidiene poate fi, in functie de caz, chirurgical sau interventional, si are drept scop prevenirea aparitia AVC si a decesului.
Tratamentul chirurgical consta in endarterectomia carotidiana, fiind dovedite beneficiilile comparativ cu tratamentul medicamentos, la pacientii cu stenoze carotidiene semnificative, atat in prezenta simptomelor cat si in absenta lor. Indicatiile curente se refera la pacientii cu risc scazut estimat pentru interventia chirurgicala, cu stenoze peste 50% in cazul pacientilor simptomatici, respectiv peste 80% pentru pacientii asimptomatici.
Tratamentul interventional, cu angioplastie si stentare (link) este indicat la pacienti selectionati, in functie de caracteristicile leziunilor si de evaluarea riscului operator si utilizeaza in general setnturi autoexpandabile si dispozitive de prevenire a embolizarii distale. Este solutia de electie in cazul pacientilor cu risc chirurgical crescut si anatomie a leziunii carotidiene care se preteaza la stentare.

BOALA ARTERIALA VERTEBRALA
Are la baza stenoza sau ocluzia uneia sau ambelor artere veretbrale.
Simptomele sugestive sunt ameteala, ataxia (lipsa de coordonare a miscarilor), sincopele (episode de pierdere a cunostintei), diplopie (vederea unor imagini dedublate) etc.
Statistic, disntre cei cu simptome sugestive de afectarea a circulatiei cerebrale posterioare, aproximativ unul din trei va suferi un AVC in urmatorii 5 ani.
Stenozele arterelor vertebrale apar cel mai frecvent la originea acestora, imediat dupa emergenta din arterele subclavii.
Diagnosticul imagistic se stabileste pe baza imaginilor obtinute prin angiografie CT sau RMN, respectiv prin angiografie cu substractie digitala.
Tratamentul chirurgical este dificil si asociat mortalitate scazuta, insa cu morbiditate perioperatorie semnificativa, ceea ce limiteaza utilizarea acestuia pe scara larga pentru tratarea bolii arteriale vertebrale.
Pe de alta parte, angioplastia cu implant de stent constituie o interventie sigura si eficienta, cu rezultate durabile.